Ce înseamnă dreptul de abitație viageră și cum afectează vânzarea unei locuințe

Un drept de abitație viageră permite unei persoane să locuiască, pe durata vieții sale, într-o locuință care aparține altui proprietar. Proprietarul rămâne titularul imobilului, însă folosința acestuia este limitată de dreptul persoanei care beneficiază de abitație. În practică, o astfel de situație apare frecvent atunci când un părinte transmite casa sau apartamentul unui copil, dar își păstrează dreptul de a locui acolo pentru tot restul vieții.

Pentru cine cumpără o casă sau un apartament, o asemenea înscriere trebuie verificată înainte de semnarea oricărui act. Dreptul de abitație nu înseamnă automat că locuința nu poate fi vândută, dar cumpărătorul poate dobândi un imobil pe care nu îl va putea folosi liber cât timp dreptul respectiv continuă să existe.

Informația apare în cartea funciară, în partea C, alături de celelalte dezmembrăminte și sarcini care afectează imobilul. Din acest motiv, un extras de carte funciară online actual este unul dintre primele documente pe care merită să le verifici atunci când o proprietate urmează să fie cumpărată sau vândută.

Ce este dreptul de abitație?

Dreptul de abitație este un drept real care permite titularului să locuiască într-un imobil care nu îi aparține. Codul civil îl reglementează separat de dreptul de proprietate și de uzufruct.

Articolul 750 din Codul civil prevede că titularul dreptului de abitație poate locui în locuința nudului proprietar împreună cu soțul și copiii săi, precum și cu părinții ori cu alte persoane aflate în întreținere.

Un exemplu întâlnit frecvent este următorul:

Un părinte transmite apartamentul copilului prin vânzare sau donație, dar își rezervă dreptul de abitație viageră. Copilul devine proprietar, însă părintele își păstrează dreptul de a locui în apartament pe întreaga durată a vieții sale.

Asta înseamnă că proprietatea și dreptul efectiv de a locui în imobil ajung, pentru o perioadă, la persoane diferite.

Ce înseamnă „viageră”?

Termenul „viager” indică faptul că durata dreptului este legată de viața titularului.

Dacă în act și în cartea funciară este înscris un drept de abitație viageră, acesta este conceput să producă efecte cât timp beneficiarul este în viață, cu excepția situațiilor în care dreptul încetează anterior potrivit legii sau actului prin care a fost constituit.

Regulile abitației sunt completate, în mod corespunzător, de cele privind uzufructul. Codul civil prevede pentru uzufruct stingerea, printre altele, prin moartea titularului, renunțare, consolidare sau neuz timp de 10 ani. Pentru imobile se aplică și regulile de carte funciară.

Prin urmare, „viager” nu înseamnă că persoana devine coproprietar și nici că dreptul va fi transmis copiilor săi după deces.

Dreptul de abitație nu este același lucru cu dreptul de proprietate

Persoana care are drept de abitație poate folosi locuința în limitele stabilite de lege și de actul constitutiv, dar nu devine proprietarul imobilului doar pentru că locuiește acolo.

Proprietarul păstrează dreptul de proprietate, însă acesta este limitat temporar de abitație. Chiar Codul civil folosește expresia „locuința nudului proprietar” atunci când definește dreptul de abitație.

Situația poate fi reprezentată simplu astfel:

Persoana	Ce drept are
Proprietarul	Deține dreptul de proprietate asupra locuinței
Titularul abitației	Are dreptul să locuiască în imobil
Cumpărătorul ulterior	Poate dobândi proprietatea grevată de dreptul de abitație

Dacă abitația afectează întreaga locuință, dreptul proprietarului de a folosi efectiv imobilul poate fi puternic restrâns pe durata existenței abitației.

Cum se constituie un drept de abitație viageră?

Codul civil stabilește că uzul și abitația se pot constitui printr-un act juridic sau prin alte moduri prevăzute de lege.

În practică, dreptul poate apărea, de exemplu, atunci când o persoană:

• vinde locuința, dar își rezervă dreptul de a locui în ea;
• donează imobilul unui copil și păstrează abitația;
• primește acest drept printr-o dispoziție juridică valabilă;
• beneficiază de un drept de abitație prevăzut direct de lege.

Pentru drepturile reale asupra imobilelor, publicitatea imobiliară este foarte importantă. Codul civil stabilește regulile înscrierii în cartea funciară, iar înscrierea se poate face în baza unui act autentic notarial, a unei hotărâri judecătorești definitive, a unui certificat de moștenitor sau a altui act prevăzut de lege.

Unde apare dreptul de abitație în cartea funciară?

Dreptul de abitație se înscrie în partea C a cărții funciare, secțiunea destinată dezmembrămintelor dreptului de proprietate, drepturilor reale de garanție și sarcinilor.

Legea cadastrului menționează expres în această parte drepturile de superficie, uzufruct, uz, abitație și servitute, alături de ipoteci și alte înscrieri. Asta înseamnă că atunci când verifici o locuință înainte de cumpărare trebuie să citești documentul în ansamblu.

Partea A identifică imobilul. Partea B arată proprietarul și dreptul său. Partea C îți arată dacă dreptul proprietarului este afectat de abitație, uzufruct, ipotecă, servitute sau alte sarcini.

Am explicat separat această structură în ghidul despre partea A, B și C a extrasului de carte funciară. Extrase Carte Funciara

Se poate vinde o locuință cu drept de abitație viageră?

Da, în principiu, existența unui drept de abitație nu înseamnă automat că imobilul este imposibil de vândut.

Trebuie însă făcută o diferență esențială între două situații. Prima este vânzarea cu menținerea dreptului de abitație. Cumpărătorul dobândește proprietatea afectată în continuare de dreptul titularului abitației.

A doua este vânzarea unei locuințe pe care cumpărătorul dorește să o primească liberă de acest drept. În această situație, abitația trebuie să fi încetat și, dacă este înscrisă în cartea funciară, trebuie rezolvată și radierea ei potrivit regulilor de publicitate imobiliară.

O hotărâre mai veche a Tribunalului București ilustrează efectul practic al unei abitații viagere asupra nudei proprietăți: dobândirea nudei proprietăți nu îi conferea proprietarului dreptul actual de folosință asupra apartamentului cât timp titularul abitației era în viață.

Cu alte cuvinte, poți cumpăra juridic un imobil și totuși să nu îl poți ocupa imediat.

Vânzarea nu stinge automat dreptul de abitație

Acesta este probabil cel mai important lucru pentru un cumpărător. Dacă dreptul de abitație este valabil și opozabil, schimbarea proprietarului nu îl elimină pur și simplu. Cumpărătorul trebuie să țină seama de dreptul existent.

Tocmai acesta este rolul publicității imobiliare. Codul civil prevede că nimeni nu poate invoca necunoașterea unei înscrieri efectuate în cartea funciară, iar drepturile reale imobiliare sunt supuse regulilor privind înscrierea și radierea.

De aceea, o formulare precum: „Locuința este pe numele meu, deci dacă o vând noul proprietar îl poate da afară pe titularul abitației” este greșită.

Dacă dreptul continuă să existe, simpla vânzare a proprietății nu îl transformă într-un drept lipsit de efecte.

Dreptul de abitație este o interdicție de vânzare?

Nu. Abitația și interdicția de înstrăinare sunt instituții diferite.

Dreptul de abitație limitează în principal folosința locuinței. O interdicție de înstrăinare poate limita direct posibilitatea proprietarului de a transmite imobilul.

În cartea funciară pot exista separat:

• drept de abitație;
• interdicție de înstrăinare;
• ipotecă;
• sechestru;
• uzufruct;
• alte sarcini.

De aceea, cumpărătorul nu trebuie să se oprească la prima înscriere observată. Toată partea C trebuie citită.

Pentru interpretarea termenilor întâlniți în document este util și dicționarul complet al termenilor utilizați în cartea funciară. Extrase Carte Funciara

Poate titularul dreptului de abitație să vândă locuința?

Nu doar în baza dreptului de abitație. Titularul abitației nu este proprietarul locuinței și, prin urmare, acest drept nu îi oferă posibilitatea de a vinde proprietatea altcuiva.

Mai mult, Codul civil stabilește expres că dreptul de uz sau de abitație nu poate fi cedat. Persoana care beneficiază de el nu îl poate transfera unei alte persoane ca pe un bun pe care îl deține în proprietate.

Dacă titularul abitației este în același timp și coproprietar al unei cote din imobil, situația trebuie analizată separat. În acest caz poate dispune de drepturile sale de proprietate în limitele legii, dar acest lucru este diferit de dreptul de abitație.

Poate titularul să închirieze locuința?

Codul civil răspunde direct. Articolul 752 prevede că dreptul de uz sau de abitație nu poate fi cedat, iar bunul care face obiectul acestor drepturi nu poate fi închiriat sau arendat.

Așadar, abitația este gândită ca un drept personal de locuire, nu ca un instrument prin care titularul poate exploata economic proprietatea altuia. Aceasta este una dintre diferențele importante față de uzufruct.

Abitație viageră sau uzufruct viager? Nu sunt același lucru

Cele două drepturi sunt confundate foarte des deoarece ambele pot limita folosința proprietarului și ambele pot fi constituite pe durata vieții unei persoane.

Întinderea lor este însă diferită:

Drept	Ce permite, în esență
Abitație	Titularul locuiește în locuință
Uzufruct	Titularul poate folosi bunul și poate beneficia de fructele lui, în limitele legii
Proprietate	Titularul are atributele dreptului de proprietate, în limitele legii și ale eventualelor dezmembrăminte

Abitația este mai restrânsă. Codul civil interzice cedarea ei și închirierea bunului care face obiectul dreptului.

Dacă într-un extras apare „uzufruct viager”, nu trebuie interpretat automat ca „drept de abitație”. Sunt două drepturi diferite.

Pentru mecanismul înscrierii dezmembrămintelor poți consulta și ghidul ANCPI.online despre înscrierea dreptului de uzufruct, superficie sau servitute în cartea funciară.

Ce poate face titularul dreptului de abitație în locuință?

Dreptul concret depinde și de întinderea stabilită prin actul constitutiv, însă Codul civil îi recunoaște titularului posibilitatea de a locui împreună cu anumite persoane apropiate.

Poate locui împreună cu:

• soțul sau soția;
• copiii;
• părinții;
• alte persoane aflate în întreținere.

Această posibilitate există chiar dacă titularul nu era căsătorit sau nu avea copii în momentul constituirii dreptului.

Nu trebuie însă confundată posibilitatea de a locui împreună cu familia cu dreptul de a da locuința în chirie unei terțe persoane.

Cine plătește cheltuielile și reparațiile?

Codul civil reglementează și această situație. Dacă titularul dreptului de abitație este îndreptățit să ocupe întreaga locuință, el suportă reparațiile de întreținere potrivit regulilor aplicabile uzufructuarului.

Dacă are dreptul să folosească numai o parte a locuinței, suportă cheltuielile de întreținere proporțional cu partea pe care o folosește.

În practică, actul prin care a fost constituit dreptul trebuie citit cu atenție, pentru că poate conține și alte obligații asumate de părți.

Ce se întâmplă dacă proprietarul moare înaintea titularului abitației?

Moartea proprietarului nu trebuie confundată cu moartea titularului dreptului de abitație. Un drept viager este raportat la viața beneficiarului dreptului, nu la viața proprietarului.

Dacă proprietarul decedează, proprietatea poate trece către moștenitorii săi, însă dreptul de abitație existent nu dispare doar din acest motiv. Moștenitorii dobândesc proprietatea în situația juridică în care aceasta se află.

Dacă există o astfel de situație, este util să verifici și ghidul ANCPI.online despre ce se întâmplă când există un proprietar decedat în cartea funciară, deoarece problema succesiunii proprietarului și problema abitației sunt două aspecte distincte.

Ce se întâmplă când moare titularul dreptului de abitație viageră?

În cazul unei abitații constituite pe durata vieții titularului, decesul acestuia duce la încetarea dreptului potrivit regulilor aplicabile drepturilor viagere.

Dreptul nu se transmite copiilor sau altor moștenitori ai titularului doar pentru că aceștia sunt rudele sale. Caracterul personal al abitației este esențial.

Totuși, radierea din cartea funciară trebuie rezolvată separat. Codul civil prevede că pentru stingerea unui drept real înscris este necesară radierea, iar consimțământul titularului nu este necesar atunci când dreptul se stinge prin deces.

Asta înseamnă că, după deces, proprietarul ar trebui să verifice dacă abitația mai figurează în extras și să efectueze formalitățile necesare pentru actualizarea cărții funciare.

Abitația dispare automat din extras după deces?

Nu trebuie pornit de la această presupunere. Faptul juridic care duce la încetarea dreptului și radierea efectivă a înscrierii din cartea funciară sunt două lucruri care trebuie diferențiate.

Legea permite radierea drepturilor viagere stinse prin moartea titularului fără consimțământul acestuia, tocmai pentru că un asemenea consimțământ nu mai poate exista.

Înainte de vânzare, este important să verifici un extras recent. Dacă dreptul apare încă în document, situația trebuie lămurită înainte de autentificarea unei vânzări prin care cumpărătorul trebuie să primească proprietatea liberă de sarcină.

Poate titularul să renunțe la dreptul de abitație înainte de deces?

Da, existența caracterului viager nu înseamnă că titularul este obligat să păstreze dreptul până la moarte.

Regulile abitației se completează cu cele ale uzufructului, iar renunțarea este una dintre modalitățile de stingere prevăzute pentru uzufruct.

În cazul unui drept real înscris în cartea funciară, radierea trebuie făcută în forma și pe baza documentelor cerute de legislația privind publicitatea imobiliară. Codul civil prevede, ca regulă, consimțământul titularului exprimat prin înscris autentic notarial pentru radierea dreptului.

Acesta este un scenariu frecvent atunci când proprietarul vrea să vândă locuința liberă de abitație, iar beneficiarul este de acord să renunțe.

Dacă titularul nu mai locuiește acolo, dreptul dispare?

Nu imediat. Faptul că persoana s-a mutat temporar sau locuiește în altă parte nu trebuie confundat cu radierea automată a dreptului.

Articolul 754 stabilește că regulile abitației se completează cu cele privind uzufructul, iar pentru uzufruct Codul civil prevede inclusiv stingerea prin neuz timp de 10 ani.

Prin urmare, simpla afirmație: „Nu mai stă aici de doi ani, deci nu mai are drept de abitație” nu este suficientă.

Cât timp înscrierea există și nu ai un temei juridic clar pentru stingere și radiere, situația trebuie analizată înainte de tranzacție.

Ce se întâmplă dacă dreptul de abitație este asupra unei singure părți din locuință?

Abitația nu trebuie să afecteze în toate cazurile întregul imobil. Actul constitutiv poate delimita întinderea dreptului, iar obligațiile de întreținere diferă atunci când titularul are dreptul să ocupe doar o parte din locuință. Codul civil prevede expres suportarea cheltuielilor proporțional cu partea folosită.

Pentru cumpărător, această diferență este importantă. Un drept de abitație asupra întregului apartament are un impact practic diferit față de unul limitat la o anumită parte a unei case.

De aceea, nu este suficient să vezi cuvântul „abitație” în extras. Trebuie verificat:

• în favoarea cui este dreptul;
• dacă este viager;
• ce parte din imobil afectează;
• actul în baza căruia a fost constituit;
• dacă există și alte sarcini.

Cum afectează dreptul de abitație prețul unei locuințe?

Nu există o formulă legală de tipul „abitație viageră = reducere de 30%”. Impactul economic depinde de situația concretă.

Un cumpărător care achiziționează un apartament grevat de o abitație asupra întregii locuințe poate fi în imposibilitatea de a se muta acolo cât timp dreptul continuă. Nici folosirea imobilului pentru obținerea unei chirii nu este o opțiune normală dacă spațiul este afectat de dreptul personal de locuire al altei persoane.

În consecință, astfel de proprietăți pot avea o atractivitate diferită față de un imobil disponibil imediat.

Contează inclusiv:

• vârsta titularului, fără ca aceasta să permită prezicerea duratei dreptului;
• întinderea abitației;
• existența unuia sau mai multor titulari;
• starea imobilului;
• posibilitatea efectivă de utilizare a unei părți din proprietate;
• existența altor sarcini;
• scopul cumpărătorului.

Prețul rămâne rezultatul negocierii dintre părți.

Poți cumpăra prin credit un imobil cu abitație viageră?

Dreptul de abitație poate complica finanțarea prin credit ipotecar.

Pentru bancă, contează valoarea și posibilitatea de valorificare a imobilului adus în garanție. Un drept real care îi permite unei alte persoane să ocupe locuința poate influența evaluarea riscului și condițiile în care instituția acceptă proprietatea drept garanție. Nu există însă un răspuns universal valabil pentru toate băncile și toate dosarele.

Dacă achiziția se face prin credit, verifică situația cu banca înainte de plata unui avans sau semnarea unui antecontract care te obligă definitiv.

Ce trebuie să verifice cumpărătorul înainte să dea avansul

Când există un drept de abitație, verificarea trebuie făcută înaintea promisiunii de vânzare, nu în dimineața semnării contractului final.

Primul document util este un extras de carte funciară pentru informare. Prin pagina de verificare a cărții funciare poți vedea de ce proprietarii, drepturile reale și sarcinile trebuie analizate împreună.

Urmărește concret:

1. Cine este proprietarul din partea B.
2. Cine este titularul abitației.
3. Dacă dreptul este viager sau are altă durată.
4. Dacă afectează întregul imobil sau numai o parte.
5. Actul pe baza căruia a fost înscris.
6. Dacă există mai mulți beneficiari.
7. Dacă apar și ipoteci, sechestre ori interdicții.
8. Dacă vânzătorul promite radierea dreptului înainte de vânzare.

Dacă ai dubii privind formularea înscrierii, notarul trebuie să vadă documentul și actul care a constituit dreptul înainte să îți asumi obligații financiare importante.

Atenție la promisiunea „se radiază până la vânzare”

O situație frecventă poate suna astfel: „Da, există abitație în extras, dar o rezolvăm noi până la notar.” O asemenea afirmație nu trebuie ignorată, dar nici acceptată doar verbal.

Dacă tranzacția presupune cumpărarea locuinței libere de dreptul de abitație, antecontractul trebuie să reflecte situația juridică reală și condițiile în care se va încheia contractul final.

Înainte de plata unui avans consistent, verifică împreună cu notarul:

• ce act este necesar pentru stingerea dreptului;
• dacă titularul este de acord, atunci când este necesar;
• dacă radierea poate fi efectuată înainte de contractul final;
• ce se întâmplă cu avansul dacă dreptul nu poate fi radiat.

Un extras actualizat după radiere este cea mai simplă metodă de a confirma că înscrierea nu mai apare.

Extrasul pentru informare și extrasul pentru autentificare au roluri diferite

Cumpărătorul poate solicita înainte de tranzacție un extras de carte funciară pentru informare. Acesta îl ajută să descopere din timp abitația și celelalte sarcini.

Pentru contractul notarial, procedura este diferită. Extrasul de autentificare este solicitat de notar și este utilizat în cadrul actului pentru care a fost cerut.

ANCPI.online are un ghid separat despre extrasul de carte funciară pentru notar, util dacă pregătești o vânzare, donație, succesiune sau altă operațiune notarială.

Pentru cumpărător, verificarea proprie înainte de antecontract rămâne însă foarte utilă. Nu trebuie să aștepți contractul final pentru a afla că o altă persoană are dreptul să locuiască în imobil.

Dreptul de abitație viageră nu este același cu întreținerea viageră

Cele două expresii apar uneori în aceleași tranzacții de familie și sunt confundate. Dreptul de abitație viageră oferă dreptul de a locui într-o proprietate. Contractul de întreținere presupune obligații de întreținere stabilite între părți. Renta viageră este, la rândul ei, o instituție juridică distinctă.

Este posibil ca un act să conțină mai multe mecanisme, dar simpla mențiune „abitație viageră” nu înseamnă automat că proprietarul are și obligația de a asigura întreținere, hrană, îngrijire sau alte prestații. Aceste obligații trebuie să rezulte din actul juridic aplicabil.

Există și un drept de abitație al soțului supraviețuitor

Da, iar acesta trebuie separat de abitația viageră rezervată printr-un contract.

Codul civil acordă, în anumite condiții, soțului supraviețuitor un drept de abitație asupra casei în care a locuit până la deschiderea moștenirii, dacă locuința face parte din bunurile succesorale și soțul nu are un alt drept real de folosință asupra unei locuințe corespunzătoare.

Acest drept este gratuit, inalienabil și insesizabil, însă nu este, în mod obișnuit, un drept viager. Codul civil prevede stingerea lui la partaj, dar nu mai devreme de un an de la deschiderea moștenirii, iar recăsătorirea soțului supraviețuitor îl poate face să înceteze mai devreme. Este o diferență importantă.

Un extras sau un act care menționează un drept de abitație trebuie citit în context. Nu toate drepturile de abitație au aceeași origine și aceeași durată.

Cum verifici practic o locuință cu drept de abitație

Dacă vezi o ofertă interesantă și afli că proprietatea are sau a avut un drept de abitație, nu trebuie să renunți automat la tranzacție. Trebuie însă să știi exact ce cumperi.

• Solicită un extras actual. Verifică partea B și partea C.
• Identifică dreptul. Nu confunda abitația cu uzufructul, servitutea sau o interdicție.
• Verifică titularul și durata. Vezi dacă este vorba despre un drept viager și asupra cărei părți din locuință se exercită.
• Cere actul constitutiv. Extrasul sintetizează înscrierea, dar actul poate conține detalii importante. 
• Stabilește ce se vinde. Proprietatea cu abitația menținută sau proprietatea după radierea dreptului?

Discută cu notarul înainte de avans. Mai ales dacă vânzătorul promite radierea înainte de contract.

Solicită din nou extrasul după modificare. Dacă dreptul a fost radiat, verifică documentul actualizat înainte de semnare.

Cele mai frecvente greșeli legate de abitația viageră

Prima este ignorarea părții C a extrasului. Un cumpărător vede numele vânzătorului în partea B și presupune că acesta poate preda imediat locuința liberă.

A doua este confundarea dreptului de abitație cu simplul domiciliu din cartea de identitate. Cele două nu sunt același lucru. Abitația este un drept real asupra locuinței.

O altă greșeală este presupunerea că vânzarea îl obligă pe titular să plece. Dacă dreptul rămâne valabil și opozabil, schimbarea proprietarului nu îl elimină.

La fel de riscantă este ideea că titularul poate da locuința în chirie. Codul civil interzice cedarea abitației și închirierea bunului care face obiectul dreptului.

În final, nu trebuie presupus că decesul titularului șterge instantaneu rândul respectiv din extras. Stingerea dreptului și actualizarea efectivă a cărții funciare trebuie urmărite până la capăt.

Întrebări frecvente despre dreptul de abitație viageră

Ce înseamnă drept de abitație viageră?

Este dreptul unei persoane de a locui într-o locuință care aparține altui proprietar, drept constituit pentru durata vieții beneficiarului. Titularul nu devine proprietar doar prin existența abitației.

Poate fi vândută o casă cu drept de abitație viageră?

Da, existența abitației nu reprezintă în sine o interdicție generală de vânzare. Dacă dreptul rămâne în vigoare, cumpărătorul dobândește însă proprietatea afectată de acesta și trebuie să îl respecte.

Poate cumpărătorul să evacueze persoana care are abitație viageră?

Nu doar pentru că a devenit proprietar. Dacă dreptul de abitație este valabil și continuă să producă efecte asupra imobilului, cumpărătorul trebuie să îl respecte în limitele stabilite.

Unde apare dreptul de abitație în extrasul de carte funciară?

Dreptul de abitație este înscris în partea C a cărții funciare, secțiunea în care apar dezmembrămintele dreptului de proprietate și sarcinile.

Titularul abitației poate închiria locuința?

Nu. Codul civil prevede că dreptul de abitație nu poate fi cedat, iar bunul care face obiectul acestui drept nu poate fi închiriat.

Dreptul de abitație se moștenește?

Un drept de abitație viageră este legat de persoana titularului și nu se transmite moștenitorilor ca un drept de proprietate. La decesul titularului, dreptul viager se stinge, urmând să fie îndeplinite și formalitățile de carte funciară.

Poate titularul renunța la abitație?

Da, dreptul poate înceta prin renunțare, potrivit regulilor aplicabile. Pentru un drept înscris în cartea funciară trebuie realizată și radierea pe baza actelor cerute de lege.

Dacă persoana nu mai locuiește în imobil, abitația dispare?

Nu automat. Simplul fapt că titularul s-a mutat nu echivalează imediat cu radierea dreptului. Regulile abitației se completează cu cele privind uzufructul, inclusiv în materia stingerii prin neuz.

Care este diferența dintre abitație și uzufruct?

Abitația oferă, în esență, un drept personal de locuire. Uzufructul are o întindere mai mare și permite folosirea bunului și obținerea fructelor acestuia în condițiile legii. Abitația nu poate fi cedată, iar locuința afectată nu poate fi închiriată de titular în baza acestui drept.

Verifică abitația înainte să cumperi, nu după semnare

Un drept de abitație viageră poate schimba fundamental ceea ce primește în realitate cumpărătorul. Pe hârtie devii proprietar, însă o altă persoană poate păstra dreptul de a locui în imobil pentru tot restul vieții sale. Tocmai de aceea, o asemenea înscriere nu trebuie privită ca un detaliu tehnic din extras.

Înainte de plata avansului, solicită un extras de carte funciară pentru informare și verifică proprietarul, abitația și toate celelalte sarcini. Cartea funciară trebuie citită integral, iar atunci când există un drept viager este important să verifici și actul care l-a constituit.

Dacă vânzătorul susține că dreptul urmează să fie radiat, verificarea trebuie repetată înainte de contractul final. Diferența dintre o locuință liberă și o proprietate grevată de abitație nu este una de formulare juridică, ci una care poate decide dacă vei putea sau nu să folosești efectiv casa pe care o cumperi.